Pe Calea Victoriei, între străzile Stavropoleos și Lipscani, în apropierea Muzeului Național de Istorie a României, își are locul Biserica Zlătari. Aceasta își are originile încă din 1965, când Matei Basarab a ridicat o biserică de zid, înlocuind-o pe cea din lemn care era până atunci acolo. Biserica a fost reconstruită în 1705 de Mihai Cantacuzino, în jurul ei aflându-se hanul Zlătari.
În 1802 și 1838, Biserica și Hanul Zlătari suferă de pe urma unor cutremure, fiind reconstruite după planurile lui Xavier Villacrosse, de către egumentul Calistrat Livis. Biserica este pictată de Gheorghe Tattarescu, însă hanul nu a rezistat vremii, fiind dărâmat în 1903 pentru extinderea Căii Victoriei.
Biserica trece printr-o nouă fază de restaurare, în 1907-1908, sub comanda arhitecților Jean Pompilian și Gr. Cerkez, pentru a lărgi Calea Victoriei.
Biserica suferă din nou însă, ca urmare a cutremurului de la 1940, care produce pagube grave pentru turlele clădirii. Acestea vor fi aduse la forma de azi abia în 1971-1973, când sunt reclădite. După cutremurul din 1977, sunt ridicate 2 blocuri de locuințe în grădina bisericii, pe laturile de nord și de sud.
