Liceul Lazăr

limba română din București, numindu-l după fondatorul învățământului în limba română pe teritoriul Țării Românești, Gheorghe Lazăr.

La 20 mai 1890, regele Carol I semnează decretul ce confirmă înființarea liceului, care se mută într-o clădire nouă lângă Cișmigiu, ce îmbină stilul brâncovenesc cu cel neoclasic englez.

După anul 1900, Liceul Lazăr devine unul dintre cele mai importante din țară, fiind la conducerea reformei învățământului cu numeroasele sale reușite: înființarea unui muzeu și a unei biblioteci, construirea unei săli de sport moderne, crearea unui grup de cercetași, a unui cor și a unei orchestre etc.

În 1931 este construită o nouă aripă, cu laboratoare, amfiteatru și un bufet la demisol. Elevii liceului au numeroase realizări în această perioadă, în special orechestra și cercul de matematică, acolo unde s-a format și celebrul matematician Dan Barbilian.

Liceul suferă pe perioada stalinistă, numele său fiind schimbat în ,,Școala Medie Nr. 22”. Clădirea este eliberată pentru a face loc unui centru școlar de fete, iar liceul se mută cu totul în spațiul fostului liceu ,,Spiru Haret”. Mecanicul Gheorghe Dinu ascunde în podul școlii Cartea de Onoare a liceului, salvând-o astfel de la distrugere. În 1955 se ia decizia de a reveni la vechiul nume și se înființează școlile mixte, băieții fiind astfel întorși în clădirea veche.

Liceul își consolidează poziția în topul instituțiilor de învățământ din România în perioada anilor 1960-1970, reușind să rămână unul dintre cele mai importante licee atât în perioada comunistă, cât și după 1989. De-a lungul timpului, numeroase personalități au trecut pragul liceului ,,Gheorghe Lazăr”, fiind formate aici și dezvoltându-și calitățile.

Chiar și în ziua de azi, ,,Gheorghe Lazăr” rămâne unul dintre cele mai bune licee ale țării, nu doar ale Bucureștiului, mândrindu-se cu elevi silitori și dornici de performanță.