Ministerul de Externe (Palatul Sturza)

Palatul Sturdza a fost realizat la sfârșit de secol XIX, după dorința lui Grigore Sturdza, fiul domnitorului Mihail Sturdza. Planul construcției a fost înfăptuit de un arhitect german, Iulius Reinqke, care a decis ca Palatul să aiba un stil eclectic, grandielocvent.

Sturdza moare la scurt timp după ce Palatul este construit și nu mai apucă să locuiască aici, clădirea devenind sediul Ministerului Afecerilor Străine (azi Ministerul de Externe). Aici a fost încheiată, în 1913, Pacea de la București care a sfârșit, pentru o perioadă de timp, războaiele Balcanice. Palatul a suferit pagube imense în 1945, fiind considerat irecuperabil de administrația timpului, care a decis construcția unui Palat nou, Palatul Consiliului de Miniștri (clădirea Guvernului de astăzi), fundația fiind deja pregătită din 1937. Ridicat între 1937 și 1952, conform proiectelor lui Marcu Duiliu, construcția fiind supervizată de regele Carol al II-lea. Construcția a coexistat împreună cu Palatul Sturdza până în 1945, în Piața Victoriei.

Antiteza dintre cele 2 Palate era vizibilă. Stilul riguros, sec, autoritar și funcțional al Palatului Victoria contrasta puternic cu frumusețea și aspectul impunător al Palatului Sturdza.

Palatul Victoria era proiectat inițial tot pentru Ministerul de Externe, fiind sediul acestuia pe perioada comunistă. Din 1990, aici s-a mutat Guvernul României, iar clădirea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice în anul 2004.  Fațada Palatului are o lungime de 90 metri, iar clădirea se întinde pe o suprafață totală de 26.000 de metri pătrați.

Clădirea Palatului Victoria poate fi considerată înlocuitorul Palatului Sturdza, însă frumusețea predecesorului său nu a fost niciodată egalată. Clădirea lui Grigore Sturdza este una din victimele cele mai importante ale Bucureștiului ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, pentru că, odată cu ea, Capitala a pierdut un strop de frumusețe aparte, pe care nu a reușit să îl regăsească de atunci.