Grădina Cișmigiu este situată în centrul Bucureștiului și este ”flancată” de 2 artere importante ale Capitalei: bulevardul Regina Elisabeta și bulevardul Schit Măgureanu. Are 5 intrări și este unul din monumentele istorice ale Bucureștiului, fiind cea mai veche grădină publică a orașului.
Cișmigiul își are începuturile în anul 1779, atunci când domnitorul Țării Românești la acea vreme, Alexandru Ipsilanti, poruncește construirea a 2 cișmele în oraș. Prima a fost așezată pe locul grădinii Cișmigiu de astăzi (intrarea dinspre Șerban Vodă). Aceasta a devenit rapid un focar de infecție, situat chiar în mijlocul orașului. Dumitru Siulgi-basa, șeful lucrărilor peste cișmelele din București, supranumit ,,marele cișmegiu”, și-a ridicat o locuință în apropierea cișmelei. Balta era denumită ,,lacul lui Dura Neguțătorul”, însă această denumire a fost uitată cu timpul, în favoarea ,,Cișmegiului”. Aproape anual, lacul era umflat de inundații, iar nivelul lui creștea până la Cercul Militar de astăzi.
Balta a fost secată în 1830, la ordinul generalului Kiseleff, iar terenul a fost transformat într-o grădină publică. Lucrările s-au realizat însă abia în 1847, în perioada domnitorului Gheorghe Bibescu, când fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena a fost chemat pentru îndeplinirea acestora.
După domnia lui Bibescu, următorul domnitor, Barbu Știrbei, decide săparea unui heleșteu și crearea unui canal de legătură cu râul Dâmbovița. Urmează cel mai important an din istoria grădinii, 1852, când se face pentru prima oară împrejmuirea acesteia cu uluci și se pun 100 de lavițe, din lemn de stejar.