Spitalul Brâncovenesc a fost construit de Safta Brâncoveanu, soția lui Grigore Basarab Brâncoveanu, între 1835 și 1838, din banii moșiilor date de aceasta. Spitalul era destinat în special oamenilor fără venituri mari, însă funcționa și ca școală de medicină.
Clădirea este afectată puternic de un incendiu, necesitând reconstrucții timp de 10 ani, între 1880 și 1890. Clădirea capătă o formă de U, biserica Domnița Bălașa fiind rezidită în interior. Spitalul avea de 4 ori mai multe paturi, ajungând la impresionanta cifră de 240, standardele medicale fiind la cel mai înalt nivel. Este refăcută și cupola spitalului care acoperea o sală mare în care se aflau busturile lui Grigore Basarab și al Saftei Brâncoveanu. Planșele din lemn au fost înlocuite cu planșe din beton armat, o premieră în țara noastră, fiind construite noi corpuri de clădire.
Spitalul a supraviețui și a înflorit datorită Saftei Brâncoveanu, care a lăsat prin testament moșiile sale și veniturile din prețurile arenzilor de pe ele, pentru a întreține cheltuielil spitalului. Odată cu reforma agrară însă, aceste terenuri au fost expropriate, spitalul intrând în mari probleme financiare, de care a scăpat datorită ajutorului lui Carol al II-lea.