Teatrul Național București

În anul 1834 este înființată Societatea Filarmonică, după inițiativa lui Ion Câmpineanu și a lui Ion Heliade Rădulescu. Acesta este primul punct de referință din istoria Teatrului Național București. În 1836, Hanul Câmpinencii este cumpărat de Societatea Filarmonică pentru a construi Teatrul Național, proiect aprobat de Alexandru Ghica 4 ani mai târziu.

Clădirea este construită în stil baroc, pe terenul unde se află acum hotelul Novotel. Teatrul este deschis în 1852, sub directoratul lui Costache Caragiale, prima reprezentație având loc în ultima zi din an, pe 31 decembrie (,,Zoe sau Un amor romanesc”). În 1864, Teatrul (numit la acea vreme ,,Teatrul cel Mare”) este declarat instituție publică de cultură, datorită unui decret semnat de primul ministru al vremii, Mihail Kogălniceanu.

În 1875, apare pe frontispiciu numele instituției – Teatrul Național -, la cererea directorului Alexandru Odobescu. Între 1879 și 1918 au loc numeroase premiere ale unor piese de teatru întipărite în cultura română: ,,O noapte furtunoasă”, ,,O scrisoare pierdută” (I.L.Caragiale) sau  ,,Ovidiu” (Vasile Alecsandri).

Teatrul își continuă evoluția de-a lungul primei jumătăți a secolului al XX-lea, fiind înființat chiar și Muzeul Teatrului Național, la 1942. La doar 2 ani după acest eveniment însă, pe 26 august 1944, clădirea Teatrului Național este distrusă în urma unui bombardament german care viza Palatul Telefoanelor, ratând însă ținta. Teatrul continuă să funcționeze cu două săli ,,de împrumut”: Sala ,,Studio” și Sala Comedia și primește numele lui I.L.Caragiale, la împlinirea centenarului instituției. Terenul pe care se afla clădirea rămâne viran până în 1990, când este construit acolo hotelul Novotel.

Teatrul Național își schimbă ,,casa” în decembrie 1973, când este inaugurată noua clădire de lângă Universitate. Aceasta are 3 săli de spectacol: Sala Mare, Sala Mică și Sala Atelier. Are loc un incendiu în 1978 în Sala Mare, moment în care Nicolae Ceaușescu cere remodelarea ei, iar în urma modificărilor își face apariția o nouă sală, Sala Amfiteatru.

În anul 2012 începe un nou proces de remodelare, care elimină elementele adăugate clădirii în epoca comunistă din motive de siguranță. Numărul sălilor ajunge la 7, iar redeschiderea oficială are loc aproape de sfârșitul anului 2014. Teatrul Național este un simbol al culturii României și al Bucureștiului  datorită istoriei sale bogate și a multitudinii de personalități care au pășit pe scenele sale.